Între dorință și tenebre, între mister și nebunie stă adevărul din spatele casei Crimson Peak.
Regizor : Guillermo del Toro
Scenariu : Guillermo del Toro, Matthew Robbins
Gen : Dramă, Fantastic, Groază
Lansare : 16 octombrie 2015
Durata : 119 min
Studio : Legendary Pictures
Distribuitor : Ro Image
Clasificare : I.M.
Actori :
Mia Wasikowska … Edith Cushing
Jessica Chastain … Lucille Sharpe
Tom Hiddleston … Thomas Sharpe
Sinopsis: Când un străin fermecător îi fură inima, o tânără acceptă să se mute cu acesta la Crimson Peak, pe domeniul familiei lui, într-o casă roșie ca sângele, un loc plin de secrete care o vor bântui pentru eternitate. Între dorință și tenebre, între mister și nebunie stă adevărul din spatele casei din Crimson Peak.
Recenzie:
Anul trecut pe vremea aceasta apăreau primele poze de la filmări înfățișându-i pe Tom Hiddleston și Jessica Chastain la muncă. Hiddlestonerii au făcut niște calcule rapide și tremurau cu/de emoție numai la gândul că-l vor revedea pe omul lor preferat în haine de epocă, vorbind à la Mr. Darcy și folosindu-se de șarmul lui inconfundabil pentru a cuceri din nou obiectivul.
Și nici nu au fost departe de adevăr. Hiddleston ca Thomas Sharpe chiar are o interpretare de senzație (he is, indeed, sharp, he he*), iar rolul lui este, de fapt, una dintre acele alei lăturalnice pe care nu ești sigur dacă ar trebui să o apuci sau nu la unu noaptea, reflectând și natura duală personajului său. Jessica Chastain se catapultează de pe Marte într-o Anglie a revoluției industriale în rolul surorii lui Thomas, Lucille Sharpe, un personaj egoist și mutilat de dragoste. Deși Edith Cushing (Mia Wasikowska) este personajul principal, aceasta stă cuminte în umbră și-i lasă pe frații Sharpe să conducă trăsura firului narativ, însă are curajul de a uzita liftul pentru a coborî la cel mai aspru, sălbatic și temut nivel al slăbiciunilor sale. Charlie Hunnam ca Alan McMichael e tipul ăla eye-candy cam tocilar din liceu, dar despre care știi că va avea un viitor, care a iubit-o mereu pe majoreta șefă da’ a fost prea timid să-i spună. Hey, it’s the 19th century. You love her? You write her a book.
Suita de metafore prin care povestea ia viață și se târăște în afara ecranului cinematografic pentru a ne captiva cere să fie punctul forte al producției lui del Torro.
Hop, plasăm o previziune și un avertisment la începtului filmului, hop o secvență ilustrativă se reia la final. Guillermo, istorisirile tale nu joacă șotron, ci v-ați ascunselea cu topoare și otravă. Și cu toate acestea, aceste simboluri, alegorii și analogii iau filmul de mână și-l duc până la capăt. Valsând cu aceste procedee stilistice insolite pe muzica lui Fernando Velàzquez pe holurile ce produc zgomote care-ți pătrund și-n măduva oaselor, ești îndrumat într-unul din universurile regizorului, un labirint macabru prin care curg râuri subterane cu un anumit tip de lut – unul care, desigur, seamănă bizar de mult cu compoziția vâscoasă a sângelui, în care toate gângăniile mor, cu excepția moliilor (insecte ce își iau energia, printre altele, din fructe stricate, excremente de animale și păsări, iar în film se menționează cum micuțele înaripate se hrănesc la Crimson Peak cu fluturi, verii lor mai mișteaux – e rost de-o metaforă pe-aici, dar pentru asta trebuie să vedeți filmul)
Însă maestrul el Torro nu ne oferă nimic nou dacă ne axăm pe elementul horror. Jump scares (chiar și aici!), femei cărora nu li se vede bine fața și ies din podea, cât și o nesiguranță în privința caracterului supranatural al peliculei pe care nu mi-o pot explica.
Toate astea nu contează odată ce devii cu adevărat înhămat în poveste pentru că, asemeni personajului principal, Edith Cushing, oferi o mână acestui film pentru a înțelege ce vrea de la tine, iar el te înghite din realitatea scaunului confortabil de cinema și te transportă într-o lume a secolului XIX printr-un decor de la care nu-ți permiți să-ți dezlipești ochii, construind un loc unde tot ce-ți poți imagina ajunge palpabil, inclusiv cele mai nefaste scenarii pe care le-ai cusut timid cu firele spactrale de păianjen ale memoriei în întunericul ce de-abia se lăsa peste casa ta.
*will I ever stop making bad jokes in my movie reviews?
Trailer:
